22.4 C
Ploieşti
Monday, August 15, 2022
spot_imgspot_imgspot_imgspot_img
AcasăRelatii de muncaReducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile trebuie...

Reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile trebuie să fie justificată de o reducere TEMPORARĂ a activității

În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul are posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână.

În acest caz va avea loc și reducerea corespunzătoare a salariului, iar măsura durează până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului.

Codul muncii mai prevede că reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână este o măsură care poate fi luată după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Având de analizat legalitatea unei astfel de decizii luate de către un angajator, o instanță a observat că motivele invocate pentru reducerea programului de lucru nu reprezentau circumstanțe temporare, ci de durată, care nu justificau aplicarea măsurii. Astfel, în urma anulării deciziei angajatorului, acesta a fost obligat la plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite.

„Premisa necesară pe care trebuie să se fundamenteze adoptarea măsurii de reducere a programului de lucru de la 5 la 4 zile  constă în reducerea cu caracter temporar a activităţii instituţiei pârâte datorită motivelor obiective, care pot să se concretizeze într-adevăr şi în insuficienţa resurselor financiare precum în cazul din speţă.

Numai astfel se justifică intervenţia legiuitorului în textul normativ al art. 52 alin. (3) analizat, în sensul prevederii posibilităţii pentru angajatorul a cărui activitate este diminuată în mod vremelnic, să ia măsuri de reducere a drepturilor salariale prin reducerea programului de lucru, pentru că este indiscutabil că, în lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneraţii care să facă abstracţie de această situaţie concretă şi obiectivă, decât prin lezarea dreptului său de proprietate.


Fără să se conteste problemele financiare pe care le are de gestionat pârâta şi fără să se pună la îndoială faptul că iniţiativa reducerii programului de lucru a fost de natură să prevină măsura mai drastică a disponibilizării propriilor angajaţi, se constată că măsura identificată şi aplicată de conducerea unităţii de învăţământ, pentru evitarea intrării în incapacitate de plată a instituţiei, regăsită în cuprinsul normativ al art. 52 alin. (3) din Codul muncii, nu se pliază pe circumstanţele faptice care caracterizează în prezent situaţia universităţii, circumstanţe de durată, care nu coincid cu o reducere vremelnică de activitate, nefiind îndeplinită astfel premisa necesară aplicării textului de lege analizat.

(…) Curtea apreciază că se impune menţinerea soluţiei pronunţate de tribunal de obligare a pârâtei la plata către reclamanţi a despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, neputând fi reţinută apărarea acesteia referitoare la faptul că niciunul dintre reclamanţi nu a desfăşurat în zilele de vineri din perioada mai 2019-octombrie 2019 activităţi didactice, de cercetare sau alte activităţi, nefiind prezenţi la locul de muncă, astfel că nu pot fi remuneraţi.

Îmbrăţişarea unei astfel de opinii ar atrage înlăturarea efectelor nulităţii actului juridic, câtă vreme invalidarea pe cale jurisdicţională a actului juridic contestat nu ar atrage nicio consecinţă pentru participanţii la raportul juridic substanţial.

(…) Într-adevăr, dacă nulitatea contractului individual de muncă produce efecte numai pentru viitor, în contextul normelor derogatorii cuprinse în art. 57 alin. (2) din Codul muncii, nulitatea actelor juridice unilaterale adoptate de angajator pe parcursul derulării raportului de muncă revine sub regimul dreptului comun, producând efecte retroactive.”


(Curtea de Apel Timișoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr. 135  din 28 februarie 2020)

foto:bill-oxford/unsplash.com

- LegalEasy -spot_img

Cele mai populare

Comentarii Recente