O reglementare națională care permite confiscarea unui instrument utilizat pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă calificată, dar care aparține unui terț de bună-credință este contrară dreptului Uniunii – este concluzia la care au ajuns judecătorii CJUE într-o decizie pronunțată ieri, 14 ianuarie 2021.
Decizia a fost pronunțată la solicitarea instanțelor din Bulgaria învestite să soluționeze o cauză penală în care a fost implicat un șofer al unui camion de transport internațional, angajat de o societate de transport cu sediul în Turcia, pentru a efectua traseul Turcia-Germania. La 11 iunie 2018, el a acceptat propunerea care îi fusese făcută de a transporta ilegal, în autotractorul utilizat pentru traseele sale, în schimbul unei remunerații, aproape 3 000 de monede antice în Germania. După ce a trecut frontiera dintre Turcia și Bulgaria, șoferul a făcut obiectul unui control vamal, care a permis descoperirea monedelor ascunse în autotractor. În cursul anchetei, societatea turcă a solicitat restituirea autotractorului și a semiremorcii, susținând că nu avea nicio legătură cu infracțiunea și că restituirea bunurilor menționate nu ar împiedica ancheta.
Prin hotărârea pronunțată, Curtea arată, mai întâi, că măsura confiscării instrumentelor utilizate pentru săvârșirea unei infracțiuni care se pedepsește cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată mai mare de un an este reglementată de dreptul Uniunii, în speță de Decizia-cadru 2005/2121 . Aceasta se aplică și în cazul confiscării bunurilor care aparțin terților și impune, printre altele, ca drepturile lor să fie protejate atunci când sunt de bună-credință.
În acest context, subliniază Curtea, trebuie să se țină seama de dreptul de proprietate garantat la articolul 17 din cartă. Acest drept poate fi supus unor restrângeri care trebuie să răspundă efectiv obiectivelor de interes general urmărite de Uniune și care nu constituie o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului dreptului astfel garantat.
Curtea arată că scopul urmărit de reglementarea bulgară constă în a împiedica importul ilicit de mărfuri în țară. Cu toate acestea, din moment ce confiscarea privește un terț de bună-credință care nu știa și nici nu putea să știe că bunul său a fost utilizat pentru săvârșirea unei infracțiuni, o asemenea confiscare constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care aduce atingere înseși substanței dreptului de proprietate al acestuia. Prin urmare, reglementarea nu respectă dreptul de proprietate garantat la articolul 17 din cartă.
Astfel, Curtea apreciază că o reglementare națională care autorizează confiscarea unui instrument utilizat pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă calificată, atunci când acesta aparține unui terț de bună-credință, este contrară dreptului Uniunii.
În plus, Curtea apreciază că o reglementare națională care autorizează confiscarea, în cadrul unei proceduri penale, a unui bun care aparține altei persoane decât cea care a săvârșit infracțiunea fără ca prima persoană menționată să dispună de o cale de atac efectivă este de asemenea contrară dreptului Uniunii.
foto:guillaume-perigois/unsplash.com
