Încheierea contractelor de muncă pe durată determinată reprezintă doar o posibilitate de excepție a angajatorului.
Fiind vorba despre o excepție, lega prevede în mod limitativ cazurile în care poate interveni.
Astfel, contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri:
– înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului sau de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă;
– creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
– desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
– în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
– angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
– ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
– angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
– în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.
Referitor la condițiile de angajare și de muncă, Codul muncii statuează că acești salariați nu vor fi tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
Mai multe despre nediscriminarea între salariați în funcție de tipul contractului de muncă găsiți aici.
foto:bernd-klutsch/unsplash.com
