Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an. În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni.
În ipoteza încetării de drept a detaşării ca urmare a expirării termenului prevăzut în actul de detaşare, legiuitorul nu a reglementat condiţii de formă şi de fond sau interdicţii, ca în cazul încetării contractului de muncă din iniţiativa angajatorului (concedierii). Ca urmare a încetării detaşării nu intervine concedierea salariatului, ci revenirea acestuia la locul de muncă avut anterior în cadrul societăţii de la care a fost detaşat.
Suspendarea de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a incapacităţii temporare de muncă a salariatului, dovedită cu certificat medical, nu poate avea ca efect prelungirea detaşării, în lipsa unor dispoziţii legale în acest sens.
Dispoziţiile art.60 din Codul muncii, care prevăd că nu poate fi dispusă concedierea pe durata incapacității temporare de muncă, având caracter de excepţie şi de strictă interpretare, pot fi aplicate numai în cazul concedierii, fără a putea fi extinse şi în cazul detaşării, care nu constituie o încetare a contractului individual de muncă, ci numai o schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator.
Curtea de Apel București, Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia Nr.685 din 8 februarie 2017, www.jurisprudenta.com
