Hotărârile judecătorești pronunțat în materia litigiilor de muncă sunt executorii.
În practică există situații în care, în cadrul unui litigiu între salariat și angajator, acesta din urmă să fie obligat de către prima instanță la plata unor sume de bani către salariat. Dacă după ce a avut loc această plată hotărârea judecătorească a primei instanțe este desființată în calea de atac, se naște dreptul angajatorului de a recupera sumele plătite anterior.
Instanțele nu au avut însă un punct de vedere unitar cu privire la natura juridică a acestei acțiuni.
- Într-o primă opinie se considera că acțiunea angajatorului reprezintă un litigiu de muncă, întemeiat pe dispozițiile art. 256 alin. 1 din Codul muncii („Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”), astfel că tribunalul este instanța competentă să o judece.
- Într-o altă opinie, această acțiune s-ar întemeia pe dispozițiile art. 724 alin. 3 Cod procedură civilă, fiind deci o cerere de întoarcere a executării care atrage competența de soluționare în primă instanță judecătoriei.
Sesizată în vederea asigurării interpretării unitare a legii, instanța supremă a pronunțat ieri, 20 iulie 2020, o decizie cu caracter obligatoriu prin care a stabilit că:
„Acţiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, de primă instanţă, care ulterior este desfiinţată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluţionare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atrăgând competenţa materială de soluţionare în primă instanţă în favoarea tribunalului – Secţia specializată în litigii de muncă şi asigurări sociale, conform art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
