Marc Glaisen este un cetățean elvețian care s-a născut în 1966 și locuiește la Geneva (Elveția). El a fost paraplegic din 1987. La 4 octombrie 2008, domnul Glaisen a mers singur la cinematograful Pathé Rialto din Geneva pentru a vedea un film care nu a rulat în niciun alt cinematograf din oraș. Deoarece clădirea care adăpostește cinematograful nu a fost adaptată utilizatorilor de scaune cu rotile, solicitantului i s-a refuzat accesul.
Bazându-se în special pe articolele 14 (interzicerea discriminării) și 8 (dreptul la respectarea persoanelor private și viața de familie) din CEDO, reclamantul s- plâns de faptul că refuzul accesului la cinematograf din cauza dizabilității nu fusese caracterizat drept discriminare de către instanțele elvețiene.
În ceea ce privește protecția împotriva discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că articolul 14 trebuie privit doar în corelație cu celelalte clauze ale Convenției și ale protocoalelor din aceasta.
Curtea a arătat că articolul 8 din Convenție se aplică numai în cazuri excepționale în care lipsa de acces la clădiri publice sau deschise publicului a afectat viața persoanei astfel încât să interfereze cu dreptul său la dezvoltare personală și dreptul de a stabili și a dezvolta relații cu alte ființe umane și cu lumea exterioară.
Subliniind că era necesar să se țină seama de specificul cazului în discuție, în special de situația socială și familială a reclamantului, Curtea nu a trecut cu vederea faptul că pentru domnul Glaisen importanța de a merge la cinematograf a fost nu doar pentru a vedea un film, pe care ar putea să îl vizioneze și acasă, ci și pentru a interacționa cu alții.
Cu toate acestea, Curtea a considerat că articolul 8 nu poate fi interpretat ca necesitând accesul la un anumit cinematograf pentru a vedea un film dat, într-o situație în care accesul la alte cinematografe din apropiere era posibil.
Într-adevăr, Curtea a notat că în zona înconjurătoare existau alte cinematografe adaptate nevoilor domnului Glaisen și că, prin urmare, el avea acces în general la cinematografele sale locale.
Astfel, Curtea a ajuns la concluzia că refuzul de a i se permite domnului Glaisen să intre în cinematograf pentru a vedea un film specific nu i-a afectat viața într-o măsură în care să interfereze cu dreptul său la dezvoltare personală sau la dezvoltarea de relații cu alte ființe umane și cu lumea de afară.
(CEDO – cauza Glaisen vs. Elveția, 18.07.2019)
