CJUE a subliniat într-o decizie pronunțată astăzi faptul că un contract privind furnizarea de servicii de telecomunicații care conține o clauză potrivit căreia persoana vizată a fost informată și și-a dat consimțământul pentru colectarea și pentru stocarea unei copii a actului său de identitate, în scop de identificare, NU este de natură să demonstreze că această persoană și-a dat în mod valabil consimțământul pentru această colectare și pentru această stocare atunci când
- căsuța care se referă la această clauză a fost bifată de operatorul de date anterior semnării acestui contract, sau când
- clauzele contractului menționat sunt de natură să inducă persoana vizată în eroare cu privire la posibilitatea de a încheia contractul în discuție în pofida refuzului de a-și da consimțământul pentru prelucrarea datelor sale, sau
- atunci când libera alegere de a se opune acestei colectări și acestei stocări este afectată în mod nejustificat de acest operator prin cerința ca, pentru a refuza să își dea consimțământul, persoana vizată să completeze un formular suplimentar în care să fie menționat acest refuz.
Curtea a fost sesizată de către Tribunalul București, în cadrul unui litigiu între Orange România și ANSPDCP.
Astfel, la 28 martie 2018 ANSPDCP a aplicat o amendă Orange România pentru că a stocat copii ale actelor de identitate ale clienților săi fără consimțământul expres al acestora.
Potrivit autorității de supraveghere, în perioada cuprinsă între 1 și 26 martie 2018, Orange România a încheiat contracte de furnizare a unor servicii de telecomunicații mobile care conțin o clauză potrivit căreia clienții au fost informați și și-au dat consimțământul cu privire la colectarea și la stocarea unei copii a actului lor de identitate, în scop de identificare. Căsuța referitoare la această clauză a fost bifată de operator anterior semnării contractului.
foto:kelly-sikkema/unsplash.com
