Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, printre altele, și în situația în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Deși legea nu prevede în mod expres care sunt organele de expertiză medicală ce constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, instanța supremă a stabilit că medicul specialist de medicina muncii, prin avizul dat, este cel care are dreptul și obligația de a stabili dacă angajatul este apt sau inapt medical pentru un anumit post.
Persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă, contestația adresându-se autorității de sănătate publică județene sau a municipiului București și fiind soluționată de către o comisie formată din 3 medici specialiști de medicina muncii.
Înalta Curte a concluzionat că este suficient ca în cauză sa se întocmească fișa de aptitudine de către medicul specialist de medicina muncii, necontestată de lucrător, sau a cărui contestație a fost respinsă, din care să rezulte că angajatul nu mai are aptitudinea necesară pentru locul de muncă ocupat, și, neavând locuri de muncă vacante compatibile cu aptitudinea sa în muncă, angajatorul va proceda la concedierea angajatului în baza dispozițiilor art. 61 lit. c) din Codul muncii.
foto:element5-digital/unsplash.com
