„Art. 1353 din C. civ. statuează: „Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv.”
Noțiunea de abuz de drept presupune exercitarea dreptului subiectiv civil prin nesocotirea scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, cu nesocotirea legii şi moralei, cu rea-credință și cu depășirea limitelor sale.
Exercitarea unui drept subiectiv sau procedural va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci cu intenţia de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credinţe.
Abuzul de drept este calificat ca fiind o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, răspunderea pentru abuzul de drept nefiind altceva decât o formă particulară de manifestare a răspunderii civile delictuale, astfel încât aceasta nu poate fi angajată în absenţa vinovăţiei, prejudiciului cauzat unei alte persoane şi legăturii de cauzalitate dintre acestea.”
(ICCJ – Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 705 din 7 martie 2018)
