O instanță din Polonia a sesizat CJUE întrebând dacă, în situația în care angajatul unei persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA a emis o factură falsă în care figurează TVA‑ul și în care a menționat datele angajatorului ca persoană impozabilă, fără știrea și fără consimțământul acestuia din urmă, „persoana care menționează TVA‑ul pe factură”, obligată la plata TVA‑ul, trebuie să fie considerată:
– persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA ale cărei date au fost utilizate în mod nelegal în factură sau
– angajatul care a menționat în mod nelegal TVA‑ul în factură utilizând datele unei persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA.
În decizia pronunțată la 30 ianuarie 2024, CJUE a reținut că TVA nu poate fi plătită de către emitentul aparent al unei facturi false în cazul în care acesta acționează cu bună-credință și organul fiscal cunoaște identitatea persoanei care a emis efectiv factura.
Într-o astfel de situație, persona respectivă este cea care răspunde de plata TVA.
O interpretare diferită ar fi contrară obiectivului Directivei TVA, care este prevenirea fraudei și împiedicarea persoanelor să se bazeze în mod fraudulos pe normele dreptului UE.
Pentru a fi considerat că a acționat cu bună-credință, angajatorul trebuie să dovedească că a exercitat diligența necesară în mod rezonabil pentru a monitoriza comportamentul salariatului său și, astfel, pentru a preveni utilizarea datelor acestuia pentru emite facturi false. În lipsa unei astfel de dovezi, angajatorul trebuie să fie considerat ca având obligația de a plăti TVA-ul indicat pe facturile false.
foto:dose media/unsplash.com
