O convenție colectivă națională poate rezerva exclusiv mamelor un concediu suplimentar de maternitate. Cu toate acestea, trebuie să se demonstreze că respectivul concediu suplimentar vizează protecția lucrătoarelor în ceea ce privește consecințele sarcinii și condiția de maternitate a acestora.
Aceasta este concluzia la care au ajuns astăzi judecătorii europeni într-o cauză care vizează compatibilitatea cu dreptul european a unei convenții colective naționale din Franța.
Curtea amintește că Directiva „principiul egalității” interzice orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul sexului în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă.
Cu toate acestea, Curtea precizează că, după încheierea concediului legal de maternitate, un stat membru poate rezerva mamei copilului un concediu suplimentar în cazul în care acesta din urmă o vizează nu în calitatea sa de părinte, ci în ceea ce privește atât consecințele sarcinii, cât și condiția sa de maternitate.
Astfel, un asemenea concediu suplimentar trebuie să fie destinat să asigure protecția condiției biologice a femeii, precum și a relației speciale pe care aceasta o are cu copilul său în perioada ulterioară nașterii.
Curtea subliniază, în continuare, că o convenție colectivă care exclude de la beneficiul unui astfel de concediu suplimentar un lucrător de sex masculin care își crește el însuși copilul instituie o diferență de tratament între lucrătorii de sex masculin și lucrătorii de sex feminin. Numai dacă urmărește protecția mamei în ceea ce privește atât consecințele sarcinii, cât și condiția sa de maternitate, cu alte cuvinte dacă este destinată să asigure protecția condiției biologice a femeii, precum și a relației speciale pe care o are cu copilul său în perioada ulterioară nașterii, o astfel de diferență de tratament pare compatibilă cu Directiva „principiul egalității”.
(CJUE – Hotărârea în cauza C-463/19 Syndicat CFTC/CPAM de Moselle și alții)
foto:lukas-ws/unsplash.com
