Ministerul Finanțelor anunță că a lansat în dezbatere un proiect de OUG prin care se suspendă în perioada 1 aprilie 2021 – 31 decembrie 2021 facilitățile recent introduse referitoare la cheltuielile cu educația timpurie (deducerea lunară din impozitele datorate de angajator către stat a sumei de 1500 lei/salariat).
Se arată că noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a permite aplicarea lor din cel puțin următoarele motive:
- nu sunt definite categoriile de unități eligibile care oferă servicii de educație timpurie, conform legislației în vigoare, în condițiile existenței unei multitudini de categorii furnizori de educație timpurie (ex.: unități alternative de învățământ: Montessori, Waldorf, „after-school”-uri, cluburi ale copiilor etc.), cu forme diferite de organizare juridică (ex.: asociații, fundații, societăți);
- nu sunt precizate categoriile de cheltuieli eligibile pentru acordarea stimulentului fiscal, în condițiile în care în practică există o multitudine de categorii de servicii furnizate pentru educație timpurie;
- nu este prevăzută modalitatea de suportare/decontare de către angajator a cheltuielilor cu educația timpurie și nici documentele justificative corespunzătoare;
- nu este specificată modalitatea de fracționare a plafonului de 1.500 lei/copil între angajatorii părinților şi/sau între angajatorii aceluiași părinte;
- nu este prevăzută modalitatea de calcul pentru plafonul creditului fiscal, în corelație cu perioada de calcul/declarare a impozitului pe profit (trimestrial/anual); cazul angajatorilor care înregistrează pierdere.
Măsurile fiscale instituite au de asemenea un caracter discriminatoriu prin raportare la diferite categorii de angajați care au alți angajatori decât persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit, cum sunt: plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, plătitorii de impozit specific unor activități sau instituțiile publice, precum și în cazul angajatorilor care obțin venituri din activități independente, cum ar fi: profesii liberale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale.
O altă problemă legată de aplicarea acestor măsuri fiscale se referă la faptul că atât taxa pe valoarea adăugată, cât și accizele sunt impozite indirecte reglementate la nivelul Uniunii Europene prin directive care sunt obligatorii pentru toate statele membre și în cazul acestora nu se pot acorda alte facilități fiscale decât cele prevăzute în mod expres de respectivele directive.
foto:bbc-creative/unsplash.com
