„Răspunderea pentru prejudiciul cauzat ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, instituită în sarcina administratorului drumului public, decurge din obligaţia impusă de art. 5 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.195/2002, potrivit căruia: „(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competenţelor ce îi revin, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare. (2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.”
Acest text de lege se aplică cu prioritate față de norma generală din Codul civil, ce instituie obligația generală de răspundere în sarcina proprietarului bunului, respectiv a paznicului juridic al acestuia, potrivit principiului de aplicare a legii specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant.
Prin urmare, în acțiunea în despăgubiri, unitatea administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, întrucât obligația legală a cărei încălcare a condus la producerea evenimentului rutier ce a avut drept consecință avarierea autovehiculului reclamantei este aceea a lipsei de semnalizare a sensului giratoriu pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul, obligație care, potrivit legii, nu este în sarcina sa.”
(I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 2233 din 27 octombrie 2021)
foto:vladyslav-tobolenko/unsplash.com
