Dispozițiile Codului Muncii prevăd că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile.
În acest sens, Legea nr. 82/1991, a contabilității, instituie obligativitatea păstrării statelor de plată timp de 50 de ani.
Interdicția dovedirii plății salariului prin alte mijloace de probă decât cele indicate de Codul Muncii, a fost supusă controlului de constituționalitate de către Curtea Constituțională.
Astfel, prin Decizia 1010/2010, Curtea a arătat că această cerință nu vine decât să contribuie la protejarea siguranței raporturilor juridice dintre salariați și angajatori.
De asemenea, nu este împiedicată nici exercitarea dreptului la apărare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deține documentele justificative prevăzute de textul de lege, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe.
S-a concluzionat astfel că textul legal nu încalcă nici principiul egalității în fața legii și nici cel al dreptului la apărare.
foto:igal-ness/unsplash.com
