Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare.
Cele mai frecvente patru tipuri de cauze sunt:
- Hotărârea preliminară
Instanțele din fiecare stat membru al UE au responsabilitatea de a se asigura că legislația UE este corect aplicată în țara respectivă. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate și, în anumite cazuri, este obligată să solicite opinia Curții de Justiție. Această opinie este furnizată sub forma unei „proceduri de pronunțare a unei hotărâri preliminare” obligatorii.
- Procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
Comisia sau (în cazuri rare) un stat membru poate iniția astfel de proceduri dacă are motive să considere că un anumit stat membru nu își îndeplinește obligațiile în conformitate cu legislația UE. Curtea investighează acuzațiile și se pronunță în acest sens. Dacă se constată că este vinovat, statul membru acuzat trebuie să remedieze situația fără întârziere pentru a evita penalitățile pe care Curtea le poate aplica.
- Acțiunile în anulare
Dacă un stat membru, Consiliul, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul consideră că o anumită lege a UE este ilegală, acestea pot solicita Curții anularea legii în cauză. Aceste „acțiuni în anulare” pot fi utilizate și de persoanele fizice care doresc să solicite Curții anularea unei anumite legi, deoarece le afectează în mod direct și negativ.
- Acțiunile în constatarea abținerii de a acționa
Tratatul impune Parlamentului European, Consiliului și Comisiei să adopte anumite decizii în anumite situații. În caz contrar, statele membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere solicitând Curții consemnarea în mod oficial a abținerii de a acționa.
(Sursa – Cum funcționează Uniunea Europeană – Ghidul instituțiilor UE pentru fiecare – www.europa.eu)
foto:usgs/unsplash.com
