Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze: instruirea introductiv-generală, instruirea la locul de muncă și instruirea periodică.
Instruirea introductiv-generală se face:
- la angajarea lucrătorilor;
- lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
- lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
- lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
- legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
- consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
- riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
- măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.
Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste, rezultatul verificării fiind consemnat în fişa de instruire.
foto:unsplash.com
