Carantinarea persoanelor este, potrivit noului cadrul legal aplicabil de mâine, o măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen de alte persoane.
Se instituie față de persoanele care:
- sosesc din zone în care riscul epidemiologie este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu;
- au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.
Carantinarea se face:
- la domiciliu
- la locaţia declarată de către persoana carantinată
- în spaţii special desemnate de către autorităţi:
a) în situaţia în care persoanele pentru care se instituie măsura de carantină declară pe propria răspundere că nu îşi pot asigura condiţiile de separare fizică la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea
b) în situaţia nerespectării măsurii de carantină la domiciliu sau la locaţia declarată, pe durata acesteia, deşi a consimţit-o la data instituirii
c) în situația în care persoana refuză carantinarea la domiciliu/locația declarată.
Legea prevede procedura de urmat pentru situațiile în care persoanele nu își dau consimțământul pentru carantinare, respectiv încalcă această măsură, procedură care include și un sistem de căi de atac soluționate de instanțele judecătorești.
Măsura încetează fie la expirarea perioadei de incubație a bolii, fie anterior, ca urmare a confirmării infectării cu agentul patogen (indiferent dacă persoana are sau nu semne sau simptome specifice) – în această ultimă situație se aplică măsura izolării.
(Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic va intra în vigoare pe 21 iulie 2020)
