Într-o decizie recentă a CJUE se arată că simpla încălcare a GDPR nu constituie temeiul unui drept la despăgubiri. În schimb, atingerea unui anumit prag de gravitate de către prejudiciul moral suferit nu este necesară pentru a conferi un drept la despăgubiri.
Astfel, Curtea arată, în primul rând, că dreptul la despăgubiri prevăzut de GDPR este subordonat în mod univoc îndeplinirii a trei condiții cumulative: o încălcare a Regulamentului, un prejudiciu material sau moral rezultat din această încălcare și o legătură de cauzalitate între prejudiciu și încălcare.
Prin urmare, nu orice încălcare a GDPR conferă, în sine, dreptul la despăgubiri. O altă interpretare ar fi contrară modului clar de redactare a Regulamentului.
În plus, potrivit considerentelor Regulamentului referitoare, în mod specific, la dreptul la despăgubiri, încălcarea GDPR nu determină în mod necesar un prejudiciu și, pentru a întemeia un drept la despăgubiri, trebuie să existe o legătură de cauzalitate între încălcarea în cauză și prejudiciul suferit.
Astfel, acțiunea în despăgubire se distinge de alte căi de atac, în special de cele care permit aplicarea unor amenzi administrative, pentru care nu trebuie demonstrată existența unui prejudiciu individual.
Curtea mai constată de asemenea că dreptul la despăgubiri nu este rezervat prejudiciilor morale care ating un anumit prag de gravitate. Regulamentul nu menționează o asemenea cerință și o asemenea restricție ar contrazice concepția largă a noțiunilor de „daună” sau de „prejudiciu” reținută de legiuitorul Uniunii. În plus, condiționarea despăgubirii pentru un prejudiciu moral de un anumit prag de gravitate ar risca să aducă atingere coerenței regimului instituit prin Regulament. Astfel, graduarea de care ar depinde posibilitatea sau imposibilitatea de a obține despăgubiri ar putea fluctua în funcție de aprecierea instanțelor sesizate.
Hotărârea Curții în cauza C-300/21 – Österreichische Post (Prejudiciu moral legat de prelucrarea datelor cu caracter personal)
foto:ibrahim-rifath/unsplash.com
