Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate.
Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.
Norma de muncă se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte activităţi ce se normează, sub formă de:
- norme de timp (timpul fixat pentru executarea unei sarcini de muncă de către un lucrător cu o anumită calificare, în anumite condiţii tehnico-organizatorice);
- norme de producţie (cantitatea de bunuri sau echivalentul ei valoric, ce trebuie produsă într-o unitate de timp);
- norme de personal (numărul de lucrători cu o anumită calificare şi specializare necesar şi alocat unei diviziuni organizatorice din întreprindere sau pentru îndeplinirea anumitor operaţiuni);
- sferă de atribuţii;
- sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi.
Întrucât normarea muncii nu se face cu acordul sindicatului, ci doar cu consultarea acestuia, aceasta nu trebuie sa facă parte din contractul colectiv de muncă.
foto:jessica-ruscello/unsplash.com
