Interpretarea contractului presupune determinarea sensului exact al clauzelor acestuia. Operațiunea este necesară atunci când clauzele sunt formulate neclar, prin folosirea unei terminologii greșite, sau când modul de formulare vine în contradicție cu ceea ce părțile au intenționat în mod real.
Codul civil cuprinde câteva reguli generale de interpretare a contractelor:
- contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor (la stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului);
- clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului;
- clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului;
- clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe;
- clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul;
- contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi;
- clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute;
- dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă;
- stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.
foto:aaron-burden/unsplash.com
