E un moment al anului în care merită să ne oprim o clipă și să privim în jur. Să le mulțumim celor cărora le datorăm firescul zilei de azi și să ne încruntăm la cele ce nu merg bine. Poate chiar să ne implicăm. De acum, nu după Crăciun, nu după anul nou, nu după Bobotează.
Știu, pentru zilele ce urmează se vorbește mult despre tihnă, despre calmul din familie, despre liniștea din suflet, și tot așa. Toate astea însă nu vin de la Moșu, ele se creează, se construiesc de fiecare dintre noi.
Să avem liniște, dar să știm că liniștea se dobândește, să ne bucurăm de cei ce ne sunt alături, dar să fim gata să protejăm relații și sentimente, să primim colindători, dar să ajutăm și copilul ce n-are.
O bucurie asumată, construită, dobândită puțin câte puțin. Despre asta e vorba.
