Cerințele privind protecția drepturilor utilizatorilor de internet și tratamentul nediscriminatoriu al traficului se opun ca un furnizor de acces la internet să privilegieze anumite aplicații și anumite servicii, prin intermediul unor pachete prin care aceste aplicații și servicii beneficiază de un „tarif de cost zero”, iar alte aplicații și servicii sunt supuse unor măsuri de blocare sau de încetinire – este concluzia la care au ajuns judecătorii europeni într-o cauză pronunțată la 15 septembrie 2020.
Curtea a apreciat că încheierea unor acorduri prin care anumiți clienți subscriu la pachete care combină un „tarif de cost zero” și măsuri de blocare sau de încetinire a traficului legat de utilizarea unor servicii și aplicații diferite de serviciile și aplicațiile specifice care intră sub incidența unui „tarif de cost zero” poate limita exercitarea drepturilor utilizatorilor finali, pe o parte semnificativă a pieței.
Astfel, asemenea pachete sunt de natură să amplifice utilizarea aplicațiilor și a serviciilor privilegiate și, în mod corelativ, să reducă utilizarea celorlalte aplicații și a celorlalte servicii disponibile, ținând seama de măsurile prin care furnizorul de servicii de acces la internet face această din urmă utilizare mai dificilă din punct de vedere tehnic sau chiar imposibilă.
În plus, cu cât numărul de clienți care încheie asemenea acorduri este mai mare, cu atât impactul cumulat al acestor acorduri este mai susceptibil ca, având în vedere amploarea sa, să determine o limitare importantă a exercitării drepturilor utilizatorilor finali sau chiar să aducă atingere esenței înseși a acestor drepturi.
Sursa foto: https://unsplash.com/@guillaumeperigois
