Părintele/părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere, instanța este cea care decide cu privire la modalitățile de exercitare a cestui drept.
În plus, Codul civil mai prevede că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic, are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.
„În ceea ce privește cererea formulată de către reclamant cu privire la stabilirea programului de vizitare, va pleca instanța – în analiza acestei cereri – de la două principii instituite prin codul civil și prin Legea nr. 272/2004.
Astfel, instanța va avea în vedere, în primul rând, că principiul interesului superior al copilului este cel care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acest principiul fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului (art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004).
În al doilea rând, se va ține seama de principiul care rezultă din întreaga reglementare privitoare la autoritatea părintească, potrivit căruia ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, în exercitarea drepturilor părintești, bărbatul și femeia având drepturi egale.
În aplicarea acestui principiu, art. 401 alin. 1 C.Civ. prevede că părintele ce a fost separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În același sens sunt și disp. art. 19 din Legea nr. 272/2004 care consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, dacă a fost separat de unul dintre aceștia.
De asemenea, potrivit art. 16 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Astfel, este în interesul superior al copiilor de a avea legături personale cu părintele de care a fost separat – în speță tatăl – pentru a se da acestui părinte posibilitatea de a veghea efectiv la creșterea și educarea copiilor, însă cu luarea în considerare a intereselor copiilor, care trebuie să prevaleze în toate deciziile luate.
Instanța, reținând că tatăl a formulat cerere de stabilire a unui program de vizitare, precizând în concret, și ținând cont de faptul că minorul locuiește împreuna cu mama, va stabili în favoarea reclamantului un program de vizitare, în care acesta să aibă legături personale cu minorul, așa cum au convenit părțile în ședința publică din data de ….
La stabilirea acestui program, instanța are în vedere faptul că tatăl și copilul locuiesc în imobile diferite , precum și necesitatea ca minorul să păstreze legătura cu tatăl, fără însă ca acest lucru să ducă la destabilizarea lui, în condițiile în care merge și la școală.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele cauzei, este în interesul copilului stabilirea programului de vizită enunțat anterior, părinții urmând să dea dovadă de disponibilitate în vederea stabilirii în concret a perioadelor în care tatăl va petrece timp cu copilul.”
(Judecătoria Sector I București – sentința civilă nr. 4451/2017)
