Discernământul – noțiune și consecințele lipsei acestuia la încheierea unui contract

0
158

Discernământul reprezintă aptitudinea psihică a unei persoane de a înțelege semnificația faptelor sale.

Potrivit legii,  contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale, este lovit de nulitate relativă.

“ La data de 31.07.2014 s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. X de BIN —, prin care  XXX   s-a obligat să vândă intimatului-pârât UUU cota sa din imobilul situat în… Prin acelaşi contract intimatul-pârât şi-a asumat obligaţia corelativă de a cumpăra imobilul la preţul de 5000 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 194/13.03.2015, definitivă prin neapelare la data de 02.06.2015, s-a dispus punerea sub interdicţie a bolnavei XXX. Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut în considerente că actele medicale depuse la dosar şi expertiza medico-legală psihiatrică au relevat faptul că bolnava nu posedă capacitate psihică de înţelegere şi apreciere critică a consecinţelor faptelor sale, neavând discernământ şi nici capacitate mentală de a se îngriji de propriile interese, reţinându-se că această stare s-a dezvoltat pe fondul afecţiunii de care suferea defuncta, respectiv demenţă vasculară severă.

Tribunalul reţine că din cuprinsul aceloraşi considerente rezultă şi că la data de 30.10.2014 s-a efectuat expertiza medico-legală psihiatrică ce a concluzionat că persoana bolnavă prezintă diagnosticul demenţă vasculară severă şi că nu are discernământ, în urma unui accident vascular suferit la data de 15.09.2013.

Se observă că această expertiză este situată la exact 3 luni de la încheierea actului juridic a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.

Este adevărat că efectele punerii sub interdicţie se produc de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, însă ca o măsură de protecţie pentru persoana lipsită de discernământ, art. 1205 alin.2 C.civ. prevede că poate fi anulat şi contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute.

Din împrejurările cauzei se desprinde şi concluzia că aceste cauze ale punerii sub interdicţie (adică afecţiunea promitentei-vânzătoare care o lipsea de discernământ) erau îndeobşte cunoscute de intimatul-pârât, care a declarat că era un apropiat al familiei, vizitând casa în care locuiau promitenta-vânzătoare şi intimata-pârâtă.

Pentru aceste motive, tribunalul constată că la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. X promitenta-vânzătoare era lipsită de discernământ, astfel că nu putea exprima un consimţământ liber şi în cunoştinţă de cauză.

Cum art. 1205 C.civ. prevede sancţiunea nulităţii relative a contractului încheiat de persoana lipsită de discernământ, tribunalul constată că în cauză se impune anularea contractului sus-menţionat”

(Tribunalul Prahova – Decizia civilă nr.1290/27.09.2017)