Eu la laptop, pentru articolul de sâmbătă, ea lângă mine, plimbă creionul pe o coală de caiet, povestind în engleză despre activitățile din timpul liber.
Ne-am aprins o lumânărică parfumată, am stat câteva minute să alegem aroma, doar să amânăm trecutul la lucru. În fața noastră se ițește prin geam o primăvară ce-și încearcă norocul la început de februarie.
Eu tastez, ea scrie. E pace. Dincolo de curte, sunt amenințări cu războiul, trupe care se repoziționează, se cumpără armament, se trimit mesaje politice cu subtonuri tăioase. Conflicte în societate, la nivelul clasei politice, între cei pro-vaccin și ceilalți, între plagiatori și oameni de onoare, între cei care dau din coate și cei ce construiesc cu răbdare. Se strigă prea mult zilele astea.
Cumva se întrevede un sfârșit de pandemie, deci se schimbă iar peste noapte și necoordonat regulile aplicabile. Devine o loteria aplicarea corectă și completă a normelor sanitare. Dar mergem înainte, vorbind despre relaxarea măsurilor și creșterea nebună a numărului de cazuri.
Nu ne rămâne decât să înaintăm încet, cu prudență, pe câmpul minat al zbaterilor din afara curții. Iar când sunt la noi, împreună, să împărtășim adânci clipe de liniște.
Imagine: Pieter Bruegel the Elder, Turnul Babel, Kunsthistorisches Museum, Vienna
