După o vară în care ne-am savurat libertatea și bucuria socializării, ceasul bate trist. E momentul unui adevăr dureros, al unei campanii de vaccinare ratate, al unui sistem medical într-o permanentă criză, al conspirației îndârjite.
Au mai murit niște oameni. Și e groaznic că acceptăm că tragedia se poate repeta, fiindcă premisele există, nu-i așa? Acuzăm manageri și medici, deși sunt încorsetați de lipsa de fonduri și de viziune administrativă. Dar ei devin chipul sistemului și sunt cel mai ușor de blamat. Două, trei demisii și gata, am punctat și problema asta.
Pe de altă parte, nu purtăm mască, nu ne vaccinăm, nu respectăm regulile de distanțare socială, dar cerem imperativ declararea sfârșitului pandemiei. Nu merge așa.
Peste toate, măsurile impuse de autorități se schimbă de seara până dimineața, au grave fracturi de logică (și măsurile și autoritățile) și ridică importante probleme de legalitate.
De aceea toamna asta nu este despre must și nuci verzi, ci despre responsabilitate.
Nu mai suntem în prima săptămână de pandemie, nici autoritățile, nici noi. Este necesar să dăm dovadă de o minimă decență în comportament și în acțiuni întreprinse. Fiecare dintre noi, acum.
Imagine: Hieronymus Bosch, fragment din Judecata de apoi, Academy of Fine Arts, Vienna
