Sunt prietenii mei

0
326

După plimbările din vară, septembrie vine cu întâlnirea în care depănăm amintiri, mai vechi sau mai noi, dansăm nebun pe aceleași melodii fără pretenții, dar cu mult chef. Și, mai ales, ne bucurăm unii de alții. Suntem prieteni.

În goana după ecuații, ppt-uri perfecte, compuneri (prea) îngrijite și proiecte la care participă toată familia, școala uită să vorbească despre prietenie.

Prietenia te învață să-l descoperi  treptat pe celălalt și să te lași descoperit, în imperfecțiunea fiecăruia. În prietenie poți fi avea curajul să fii vulnerabil, slab, tont, câteodată, prea vorbăreț sau, din contră, taciturn. Nu se dau note și nici premii de merit. Îți accepți și prețuiești prietenul așa cum e, în fiecare etapă a drumului.  La rândul tău, ești acceptat și prețuit.

Vorbim astăzi despre necesitatea respectării diversității, pentru a preveni discriminările de orice fel. Iar diversitatea începe cu acceptarea celuilalt, prin cunoaștere. Ca în prietenie. De aceea cred că pentru a clădi școala și societatea incluzivă, dascălii ar trebui să promoveze colaborarea, mai degrabă decât competiția. Să-i deschidă pe copii unii altora. Și-acești copii, deveniți adulți, vor știi că diferit nu înseamnă străin, adversar sau periculos.

Și se vor putea bucura de individualitatea fiecărui om pe care au răbdarea să îl cunoască. Vor știi să fie prieteni și să poarte bucuria, forța și încrederea care vin din afirmația „sunt prietenii mei”.