Mergem înainte

0
77

Ne întoarcem la starea din primăvară, în care lupta cu epidemia impune restrângerea de drepturi, acte normative în rafală stabilesc, apoi modifică reguli aplicabile imediat, indiferent de impactul financiar sau operațional al acestora.

E din nou tensiune și neclaritate, frică de boală și de un viitor pe care îl vedem disipându-se.  Nu mai înțelegem nimic din școală, din muncă, telemuncă, fără muncă, din adeverințe, activități închise.

Spre deosebire de situația din primăvară, spitalele sunt pline, medicii epuizați. Sperăm doar să se fi stabilit protocoale medicale eficiente.

Dar mergem încet înainte.  Așa obosiți cum suntem și marcați de anul ăsta ciudat. Fiecare în pătrățica lui, mai departe ca de obicei de lume și de prieteni, ne aranjăm tacticos viața și trăim clipa următoare.

Linia 1, în care sunt medicii și, în general, tot personalul medical, merge înainte cu demnitate, cu îndârjire și maximă decență. Extrem de rar auzi în spațiul public că s-ar plânge de oboseală sau stres.

Copiii merg și ei înainte. Așa, între școala-școală și școala online, sub tirul continuu al dezbaterilor și acuzelor legate de sistemul de învățământ.

Contestatarii și conspiraționiștii își continuă rolul, cu mai multe sau mai puține argumente, pertinente sau nu.

Am învățat să găsim în noi puterea de a continua și în zilele fără soare, și când totul pare fără sens, și atunci când regulile jocului sunt greu de înțeles. Ne-am adaptat repede și decent (poate prea repede și prea decent) la ceea ce ne este dat să trăim.

Și tare aș vrea ca pe drumul ăsta pe care mergem înainte, disciplinați și conștiincioși, să ne păstrăm bucuria, speranța, zâmbetul larg și cheful de a fi împreună. Să avem în continuare nevoie unii de ceilalți, de apropiere, de a împărtăși. Să nu ne pierdem de noi.