Dezrobirea romilor din România se comemorează la data de 20 februarie a fiecărui an. Avem o lege care stabilește asta, Legea nr. 28 din 11 martie 2011privind comemorarea dezrobirii romilor din România.
Tot printr-o lege s-a instituit și statutul de robie, mai precis prin Codul lui Caragea, primul cod de legi al Valahiei, promulgat în anul 1818 în timpul domniei domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818).
Cred că merită să citim dispozițiile Codului și să evaluăm modul în care ne raportăm la acestea. Iar dacă prevederile ni se par injuste, discriminatorii, de neacceptat într-o societate normală, atunci poate ar trebui să căutăm în adâncurile conștiinței dacă astăzi mai păstrăm în acțiunile noastre rămășite ale vremurilor trecute. Dacă țiganii sunt un pic mai altfel decât noi, „stăpânii”.
Și dacă păstrăm astfel de rămășițe, măcar să ne asumăm c-am rămas cu 200 de ani în urmă, pe vremea în care „femeile erau depărtate de toate cinurilor politicești, stăpâniri și slujbe publice“ și ființe umane erau prăduite de orice urmă de demnitate.
”Robi sunt câți sunt dobândă altuia. Acest fel sunt țiganii în Țara Românească.
Câți se vor naște din părinți robi sunt robi. Și câți numai din mamă roabă se vor naște, sunt robi.
Stăpânul țiganului, nu are putere asupra vieții țiganului. Stăpânul țiganului e slobod să vânză, și să dăruiască pe țigan.”
„Vânzarea țiganilor să se facă după chipul vânzării lucrurilor celor nemișcătoare, și atunci vânzătorul lor, să’i vânză la alții, când rudele lui până la a patra spiță având protimisis, și nevrând să cumpere, vor iscăli zapisul vânzării în soroc de 20 de zile (de vor fi în București) și de 40 zile (de vor fi afară în pământul Țării Românești); iară câți vor fi afară din țară, să nu aibă protimisis, nici să se facă lor în știre.
Numai țiganii, dobitoacele și toate cele nemișcătoare, neprețuite să se dea (zestre).”
Imagine: Frans Hals, The Gypsy Girl, c.1628, Musée du Louvre
