Soțul nevinovat de desfacerea căsătoriei și care suferă un prejudiciu în urma divorțului are dreptul de a cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța trebuie să se pronunțe asupra solicitării chiar prin hotărârea de divorț.
În practica judiciară (decizia 161A/2013 a Tribunalului Botoșani) s-a decis că prejudiciul poate fi poate fi material (de exemplu în situaţia în care soţul inocent a fost nevoit să părăsească locuinţa comună, ca urmare a comportamentului celuilalt soţ) cât şi moral (de exemplu suferinţa cauzată de comportamentul celuilalt soţ în timpul procesului de divorţ).
Instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la despăgubiri, arătând că aceasta nu a făcut dovada niciunui prejudiciu, nici material ( locuind în continuare în apartamentul bun comun, nefiind alungată de pârât), şi nici moral ( înscrisurile medicale nefăcând suficient dovada prin ele însele că a dobândit ulcerul sau a suferit de depresie, numai datorită comportamentului pârâtului).
Într-o altă cauză însă (sentința 2870/2015 a Judecătoriei Bârlad) s-au acordat astfel de despăgubiri, stabilindu-se că reclamanta a suferit o traumă emoțională intervenită ca urmare a schimbării statutului, afectarea imaginii cauzată de pierderea statului de persoana căsătorită.
Instanța a reținut că părțile au fost căsătorite o perioada îndelungată de timp, s-au obișnuit unul cu altul, astfel că, o separare după o lungă perioadă de timp petrecută împreună cu celălalt are un efect negativ asupra personalității pârâtei. S-a mai arătat că părțile locuiesc în mediul rural, comunitate în care desfacerea unei căsătorii îndelungate determină discuții, afectând imaginea pârâtei, în condițiile în care potrivit declarațiilor martorilor, reclamantul ar fi implicat într-o altă relație.
Indiferent de concluziile la care ar ajunge instanțele, mai trebuie însă precizat că dreptul la despăgubiri este recunoscut doar pentru situația motivelor de divorț apărute după data de 01.10.2011.
