Renunțarea la urmărirea penală este una dintre soluțiile care pot fi adoptate de procuror în cursul urmăririi penale (alături de soluția de trimitere în judecată și cea de clasare).
Soluția este adoptată atunci când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei, și doar în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani.
În ceea ce privește modalitatea de determinare a existenței interesului public, legea procesual penală arată că acesta se analizează în raport cu:
- conținutul faptei și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia;
- modul și mijloacele de săvârșire a faptei;
- scopul urmărit;
- urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii;
- eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei și la timpul scurs de la data săvârșirii acesteia;
- atitudinea procesuală a persoanei vătămate;
- existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii;
- când autorul faptei este cunoscut – persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.
Prin soluția de renunțare la urmărirea penală, procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească anumite obligații, cum ar fi cea de a repara paguba produsă sau de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Soluția de renunțare la urmărirea penală este supusă verificării sub aspectul legalității și temeiniciei de către un judecător.
