În baza tratatelor UE, Comisia poate iniția proceduri judiciare (numite proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor) împotriva unui stat membru care nu aplică legislația UE.
Astfel, dacă un stat membru nu comunică măsurile prin care transpune integral dispozițiile directivelor sau dacă nu ia măsuri pentru a înlătura suspiciunea că a fost încălcată legislația UE, Comisia poate iniția o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.
Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare dintre ele încheindu-se cu o decizie oficială:
- Comisia trimite o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informații suplimentare de la țara în cauză. Aceasta din urmă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei de 2 luni.
- dacă ajunge la concluzia că țara nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza legislației UE, Comisia poate trimite un aviz motivat – o solicitare oficială de a se conforma legislației UE. Avizul conține motivele pentru care Comisia consideră că țara respectivă încalcă legislația UE, precum și solicitarea ca statul membru să informeze Comisia, de obicei în termen de 2 luni, cu privire la măsurile luate.
- dacă statul membru continuă să nu se conformeze, Comisia poate decide să înainteze cazul Curții de Justiție. Majoritatea cazurilor sunt soluționate înainte de a fi aduse în fața Curții.
- dacă statul membru nu comunică la timp măsurile de transpunere a dispozițiilor directivei, Comisia poate solicita Curții să aplice sancțiuni.
- dacă hotărârea Curții stabilește că statul a încălcat legislația UE, autoritățile naționale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma hotărârii Curții.
- dacă, în ciuda hotărârii Curții, statul membru tot nu remediază situația, Comisia poate retrimite cazul la Curtea de Justiție.
- la a doua trimitere a cazului la Curtea de Justiție, Comisia propune Curții să impună sancțiuni financiare, sub forma unei sume forfetare și/sau a unei plăți zilnice.
Sancțiunile sunt calculate ținând seama de:
- importanța normelor încălcate și impactul încălcării asupra intereselor generale și private
- perioada în care nu a fost aplicată legislația UE
- capacitatea țării de a plăti (amenzile trebuie să aibă un efect disuasiv)
