Încărcare fără drept a unui film pe o platformă video online. Informații ale utilizatorului

0
97

În Hotărârea Constantin Film Verleih (C-264/19), pronunțată la 9 iulie 2020, CJUE a statuat că, în cadrul încărcării unui film pe o platformă video online fără acordul titularului dreptului de autor, Directiva 2004/481 nu obligă autoritățile judecătorești să ordone operatorului platformei video să furnizeze adresa de e-mail, adresa IP sau numărul de telefon al utilizatorului care a încărcat filmul în litigiu.

Directiva, care prevede furnizarea „adreselor” persoanelor care au încălcat un drept de proprietate intelectuală, vizează numai adresa poștală.

În anii 2013 și 2014, filmele Parker și Scary Movie 5 au fost încărcate pe platforma video YouTube, fără acordul Constantin Film Verleih, titularul drepturilor exclusive de exploatare pentru aceste opere în Germania. Ele au fost vizionate de mai multe zeci de mii de ori.

În aceste condiții, Constantin Film Verleih a solicitat din partea YouTube și Google, aceasta din urmă fiind societatea-mamă a celei dintâi la care utilizatorii trebuiau mai întâi să se înregistreze prin intermediul unui cont de utilizator, ca ele să îi furnizeze un ansamblu de informații referitoare la fiecare dintre utilizatorii care a efectuat încărcarea.

Cele două societăți au refuzat să furnizeze Constantin Film Verleih informațiile referitoare la acești utilizatori, în special adresele lor de e-mail și numerele lor de telefon, precum și adresele IP utilizate de aceștia, atât la momentul încărcării fișierelor vizate, cât și la momentul ultimei accesări a contului lor Google/YouTube.

Litigiul principal depindea de aspectul dacă asemenea informații intră sub incidența noțiunii de „adrese”, în sensul Directivei 2004/48.

Această directivă prevede că autoritățile judecătorești pot ordona furnizarea informațiilor cu privire la originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală. Printre aceste informații figurează în special „adresele” producătorilor, ale distribuitorilor și ale furnizorilor de mărfuri sau de servicii contrafăcute.

Curtea a concluzionat că noțiunea de „adrese” care figurează în Directiva 2004/48 nu vizează, în ceea ce privește un utilizator care a încărcat fișiere care încalcă un drept de proprietate intelectuală, adresa sa de e-mail, numărul său de telefon și nici adresa IP utilizată pentru încărcarea acestor fișiere sau adresa IP utilizată la ultima sa accesare a contului de utilizator.

Curtea a precizat totuși că statele membre au posibilitatea să acorde titularilor de drepturi de proprietate intelectuală dreptul de a primi informații mai extinse, însă sub rezerva asigurării unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale în cauză și a respectării celorlalte principii generale ale dreptului Uniunii, precum principiul proporționalității.