„Se înscriu în conceptul de hărțuire sexuală, pe de o parte, comportamentul nedorit cu conotație sexuală (exprimat prin limbaj, acțiuni fizice, gesturi, comportament nonverbal), iar, pe de altă parte, dublul impact pe care acest tip de comportament îl are, în planul personalității umane, prin lezarea demnității salariatului, și în planul relației de muncă, prin crearea unui climat ostil, de intimidare, degradant, umilitor sau jignitor.
Caracteristice hărțuirii sexuale sunt acțiunile exteriorizate la nivel fizic, de limbaj, gestual, atitudinal. Hărțuirea sexuală poate avea și forme de manifestare mai subtile, bazate pe limbaj nonverbal, cuvinte cu mai multe înțelesuri, comportament insinuant, atitudine de intimidare a victimei, dar, în aceste situații, conotația sexuală trebuie să fie neîndoielnică și probată, pentru a nu rămâne în planul percepției subiective a presupusei victime.”
C. Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, dec. civ. nr. 1952/2019
Foto: Trent Erwin, unsplash.com
