Îmi plac fotografiile de vacanță, fiindcă spun povești pe tonuri variate.
Ai domnița cu alură căutată, în care simți efortul a de fi triat din cele 200 de fotografii făcute în 5 minute pe aceea care îi avantajează trăsăturile atent conturate cu farduri fine. E un pic de artificial în imagini, dar, de cele mai multe ori, rămân plăcute ochiului.
Apoi sunt familiile în care prea puțin contează look-ul și care vor doar să chivernisească amintiri cu vârsta copiilor, cu dintele lipsă al celui mic ori tandrețea dintre frați.
Desigur, fotografiile cu îndrăgostiți și pasiune.
Vin fotografiile cu locuri și oameni în trecere, în care fotograful se ascunde privirilor și vorbește despre sine prin imagini. Fiecare cum poate, mai cu har sau mai tremurat, împarte cu ceilalți oglinzi mici de caleidoscop. Aduse împreună, am avea o imagine încă și mai surprinzătoare a acestei planete.
Spunem povești pentru noi, dar mai ales pentru ceilalți, ne dezvăluim și chemăm la dialog.
„Cum a fost în vacanță? Mi-au plăcut pozele de pe Insta…”
