Contemplare

0
264

Știu că trăim în epoca acțiunii, a planurilor paralele, a multi-tasking-ului, a polivalenței, a abundenței, în general.

Și în goana asta nebună între kpi-uri, obiective ori trenduri lăsăm pe margine, în mod firesc aproape, tot ce impune timp și efort calm. Fiindcă sunt idei, oameni, stări care trebuie înțelese, nu poți să ți le apropriezi, pur și simplu.

Prea obișnuiți să trecem repede printre oferte și să alegem impulsiv ce punem în coșul de cumpărături, găsim că e plictisitor și complicat să ne oprim pentru a cunoaște și a înțelege. Problema nu pare nouă. Seneca îndemna la contemplare, în timpuri mai puțin tehnologizate.

Azi contemplarea este oprire din acțiunea mecanică, din trăitul în tabel și-n trend. Este rămasul cu sine, gol de funcții și de status social. Este punerea în relație cu natura și ceilalți, în care nu vii decât ca tine, viețuitoarea. E un exercițiu de umilință, oarecum, fiindcă te accepți slab, insignifiant, mic, fără autoritate, muritor.

Dar poate că ți se deschid alți ochi și alte înțelegeri, poate că lumea va capăta alte contururi ori drumurile și zările vor deveni altfel. Goana s-ar face mers și încruntarea zâmbet.