Pericolul grav şi iminent de accidentare este definit de legea sănătății și securității în muncă drept situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment.
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:
- oprirea echipamentului de muncă și/sau activității (în vederea realizării acestei măsuri, în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora);
- evacuarea personalului din zona periculoasă (în vederea realizării acestei măsuri, în prealabil angajatorul trebuie să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor; să afișeze planul de evacuare la loc vizibil; să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice modul în care și-au însușit cunoștințele);
- anunțarea serviciilor specializate (în vederea realizării acestei măsuri, în prealabil angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest sens; să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate);
- anunţarea conducătorilor ierarhici (în vederea realizării acestei măsuri, în prealabil angajatorul trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior);
- eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent (în vederea realizării acestei măsuri în prealabil angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei; să stabilească serviciile specializate care pot interveni).
Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate ţinând seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.
Foto: Dimitry Anikin, unsplash.com
