Antecontractul de vânzare (sau promisiunea bilaterală de vânzare) este un contract prin care părțile (promitentul vânzător și promitentul cumpărător) se obligă ca pe viitor să încheie un contract de vânzare a unui anumit bun, la un preț determinat.
Prin urmare, prin acest contract nu are loc o transmitere a dreptului de proprietate, întrucât părțile se obligă doar să încheie contractul în viitor, moment până la care promitentul vânzător este și rămâne proprietar al bunului.
Antecontractul de vânzare nu trebuie, pentru a fi valabil, să fie autentificat de un notar public, chiar dacă obiectul acestuia l-ar constitui un bun imobil. În acest din urmă caz însă, contractul viitor urmează să fie încheiat în formă autentică (notarială), sub sancțiunea nulității absolute.
Dacă una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate solicita, pe calea unei acțiuni judecătorești, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Dreptul de a formula această acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.
Legea mai prevede că, în lipsă de stipulație contrară, sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezintă un avans din prețul convenit.
