1.400.000 de angajați, reprezentând 26,4 % din numărul salariaților activi, primesc salariul minim pe economie. Procentul se menține de câțiva ani, aceasta este realitatea dură a economiei românești și a salariaților ei.
Modificarea salariului minim are deci impact semnificativ atât în bugetul firmelor, cât și în cel individual. Poate că majorarea de anul acesta, cu 40 de lei net, pare o nimica toată pentru ceilalți 73,6% din salariați, dar se simte la un salariu de 1.386 lei net. De asemenea, pentru firmele care, pentru a rămâne competitive, angajează mii de salariați plătiți cu salariul minim, este important să poată previziona creșterea, să o integreze în buget și în diversele analize și strategii.
Așadar, stabilirea salariului minim pe 2021 ar fi trebuit făcută în 2020. Să existe predictibilitate și să se poată face calcule. Nu e atât de complicat de înțeles, nu?
În sfârșit, pe 13 ianuarie, Guvernul a aprobat HG 4/2021, care prevede că ”începând cu data intrării în vigoare” a HG-ului salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este de 2.300 lei.
Toate bune și frumoase, dar iată că s-a născut întrebarea: ce se întâmplă cu perioada 1 ianuarie – 13 ianuarie (data intrării în vigoare a HG 4/2021)?
Așa că, două zile mai târziu, Guvernul anunță în ordinea de zi a ședinței o nouă hotărâre prin care s-ar modifica hotărârea din 13 ianuarie, în sensul că sintagma „începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri” se înlocuiește cu „începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2021”.
Între actele aprobate de Guvern în data de 15 ianuarie 2021 nu apare însă și această nouă hotărâre.
Și dacă s-ar fi adoptat, care era elementul de noutate? Poate o hotărâre de Guvern retroactiva? Categoric nu. Nu permite Constituția.
Și atunci ce-a fost toată agitația de săptămâna asta?
De ce ne bâlbâim decizional când este vorba despre o problemă care afectează în mod direct un număr atât de mare de salariați și de firme? Într-o societate în care s-a pierdut esența mesajului, în care fiecare poate avea o opinie fermă, dar goală de conținut, despre ARN mesager, sateliți și futurologie, este necesar, mai mult ca oricând, să reglementăm cu disciplină și profesionalism.
Acte normative modificate haotic, legi interpretate conform declarațiilor politice ale miniștrilor, lipsa de predictibilitate legislativă, toate acestea nu pot și nu trebuie să existe într-un stat de drept.
„Sed lex” din celebrul „dura lex, sed lex”, poziționează legea ca un element vital de stabilitate și de structură pentru societate. „Lex” înseamnă respect. Pentru actul decizional, pentru destinatarii legii, pentru drept.
