Un principiu care reglementează materia efectelor unui contract este acela al forței obligatorii. Potrivit acestuia, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţi. Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul acestora ori din cauze autorizate de lege.
Impreviziunea reprezintă o excepție de la acest principiu și presupune situația în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor, care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei.
În această situație, legea prevede că instanţa poate să dispună:
- adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;
- încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.
Dispoziţiile sunt aplicabile însă numai dacă:
- schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;
- schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;
- debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc;
- debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.
Foto: Mudit Raina, unsplash.com
