Vorbim din ce în ce mai mult despre diversitate, despre faptul că trebuie să avem deschiderea de a-l cunoaște, a-l înțelege și accepta pe celălalt.
Mulți dintre noi ne bucurăm să vedem că devenim un pic mai toleranți, că parcă pierdem din îndârjirea de altădată, că oamenii de care fugeam nu-s chiar atât de răi, negri, arabi, depravați, dubioși…
Ne gândim însă mai puțin că și noi suntem de partea cealaltă. Că, atunci când schimbăm un pic contextul, țara sau modul de abordare a realității, devenim noi cei spre care celălalt ar trebui să aibă deschiderea de a ne cunoaște, înțelege și accepta.
E amuzantă și educativă schimbarea asta de rol. Dau și primesc, înțeleg și sunt înțeles. Este expresia unei negocieri fine, în care fiecare concesie pe care o faci se întoarce către tine, ca un dar.
Ajunge doar să ieșim din starea de negare, de negru și de siguranță atotștiutoare. Să ne acceptăm vulnerabilitatea și imperfecțiunea. Să privim către celălalt cu zâmbet și înțelegere, așa vulnerabili cum suntem, și de-o parte și de cealaltă.
Iată propunerea de astăzi. Să fim imperfecți și vulnerabili.
