Legea română reglementează măsuri atât pentru promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, cât şi cu privire la instituirea unor măsuri de protecţie temporară pe durata în care femeia salariată este gravidă.
Una dintre aceste măsuri este prevăzută în Codul muncii, care prevede că nu poate fi dispusă concedierea pe durata în care salariata este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
O decizie a Curții Constituționale (nr. 1/2020) aduce însă o interpretare nouă a interdicției prevăzute de Codul muncii.
Curtea Constituțională a României a precizat că diferenţa de tratament juridic instituită prin dispoziţiile Codului muncii este justificată în mod obiectiv şi rezonabil tocmai de necesitatea protecţiei aferente unei persoane aflate în stare de graviditate.
Dar, precizează instanța constituțională, „această protecţie în ceea ce priveşte interdicţia concedierii femeii salariate gravide este circumscrisă la motive care au legătură directă cu starea sa, iar în ceea ce priveşte celelalte motive care conduc la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, persoana în discuţie nu se află într-o situaţie diferită de ceilalţi angajaţi, fiindu-i aplicabil acelaşi tratament juridic.”
Așadar, conform interpretării Curții Constituționale, interdicția de a concedia salariata gravidă vizează strict și limitativ acele motive care sunt legate de starea de graviditate.
Pentru toate celelalte cazuri, precum abaterile disciplinare ori motive ce nu țin de persoana salariatei, concedierea este posibilă.
