Ziua învățătorului

0
49

În mulțimea din care facem parte, majoritatea indivizilor nu au chip. Pot avea voci reci sau tăioase, brațe numai bune pentru a te împinge din drumul lor ori bocanci de călcat în picioare. Am dobândit o oarecare imunitate la toate astea, dar recunosc că sunt momente în care mă surprind frustrată sau enervată. Nu-i mai vreau.

Tot în mulțime sunt însă si Oameni. Ți se descoperă prin gesturi de-un firesc dezarmant, printr-o generozitate pe care nu știi cum ai putea vreodată să o recompensezi, prin calm și sens.

Cred că ați avut și voi, ca și mine, sentimentul că întâlnirea cu un Om este un dar (aș zice divin, dar știu că vor fi niște ochi care mă vor privi dezaprobator). Că simple cuvinte schimbate așa, în treacăt, construiesc o relație altfel, în care fiecare dă și primește deopotrivă, fără procente și fără cifre. E o curgere firească și atât.

O mare parte din bucuria vieții o datorez drumurilor deschise de Oameni, încrederii lor, visurilor pe care le-am clădit împreună. Și azurul de astăzi, tot lor.

Astăzi este ziua învățătorului. Și-mi doresc să avem fiecare, între chipurile celor pe care i-am privit la catedră, amintirea unor astfel de Oameni. Iar dacă suntem noi înșine la catedră, să nu uităm că 1 plus 1 fac 2 și 2 plus 2 fac 4 nu reprezintă decât o parte din rolul nostru în clasă.

Foto: Adi Ulici – Unsplash.com