De câteva săptămâni este Black Friday. În fiecare zi aproape. Nu putem pierde ocazia unică, dar repetabilă de la 15 noiembrie pană pe la sfârșitul lui februarie, de a cumpăra te miri ce la prețul scăzut.
Mereu apar oferte noi, un iaurt mai bun, o haină mai la modă, un aparat încă și mai performant, încât suntem într-o pândă continuă și savurăm zgomotos micile victorii de achiziție.
Nu mai avem răgaz pentru întrebări absolut nepractice și nelucrative: care ne sunt valorile, cine suntem, spre ce am vrea să mergem, ce am vrea să lăsăm în urmă…
Nu mai merită nici să cugetăm înainte de a striga, cu TNR 18, bold, la 2 rânduri, cu roșu, prima impresie care se conturează în cap, adesea sub formă de imprecație.
Nu cred în soluții exterioare. Nici în minuni. Pandemia n-a reușit să ne facă mai profunzi. Chiar deloc. E o falie adâncită continuu de ură și de respingere a celuilalt.
Las aici fotografia din casa pictorului Joaquín Sorolla y Bastida. Fiecare poate lua o pensulă sau mai multe și desena, în tușele care-i sunt în suflet și în minte, imaginea a ceea ce suntem. Trebuie doar să ne oprim o clipă și ne vedem dincolo de zgomot și de luminițe colorate.
S-avem spor!
