Ne-am zbătut când a fost timpul, am ieșit în stradă și am crezut în valori, iar acum pare că (prea) multe au fost în zadar.
Am păstrat distanța socială, am purtat mască, ne-am vaccinat, și totuși suntem prea puțini în cifrele seci ale statisticilor.
Am urmat drumul drept, am zâmbit și întins o mână celor care erau în nevoie. Și am face din nou același lucru.
Trăim vremuri care au parcă un gust amar, de impostură și nimicnicie, victime ale unui vehicul greu și amorf, care înaintează hotărât peste valori, principii și caracter.
Opun tuturor acestora o zi în tihnă, între cărți, sub lumina rece a toamnei ce se duce, cu alint leneș de om iubit. Este un spațiu în care fiecare putem rămâne așa cum ne dictează conștiința. Până la urmă nu putem deveni doar ființe reactive la mizeriile sociale.
Vom ieși din nou în stradă, sunt convinsă. Vom vota din nou. Vom respecta regulile. Ne vom urma drumul. Vom fi încrâncenați și hotărâți.
Dar azi e doar o zi de tihnă. Să ne fie cu liniște.
