Monitorizare video. Amendă de 10,4 milioane euro

0
140

Autoritatea pentru protecția datelor personale din Saxonia Inferioară (Germania) a aplicat o amendă de 10,4 milioane de euro pentru o societate comercială având ca obiect de activitate comerțul de aparatură electronică. 

Conform autorității, compania și-a monitorizat video angajații și clienții timp de cel puțin doi ani, fără niciun temei legal. Camerele video au înregistrat imagini de la locurile de muncă, din zona de vânzare, din depozite și din zone comune. Înregistrările video erau arhivate pe o durată maximă de 60 de zile.

Compania a susținut că obiectivul instalării camerelor video a fost prevenirea și investigarea infracțiunilor și urmărirea fluxului de mărfuri în depozite, apărare care a fost însă înlăturată de autoritate, care a considerat că existau metode mai puțin invazive pentru atingerea obiectivului.

Autoritatea germană a reținut că „supravegherea video este o încălcare deosebit de intensă a drepturilor personale, deoarece teoretic poate fi observat și analizat întregul comportament al unei persoane. Conform jurisprudenței Curții Federale a Muncii, acest lucru poate însemna că cei afectați simt presiunea de a se comporta cât se poate de discret pentru a nu fi criticați sau sancționați pentru comportament deviant.” 

În ceea ce privește legislația română, reamintim că, în conformitate cu legea 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a GDPR, în cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicaţii electronice sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaţilor, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, este permisă numai dacă:

  • interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;
  • angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor;
  • angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;
  • alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa;

şi

  • durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.

Sursă foto: Tobias Tullius pe Unsplash