Microdrepturi în microîntreprinderi

0
427

La acest început de mai Guvernul a creat în domeniul relațiilor de muncă un statut special pentru microîntreprinderi și pentru salariații acestora.

Microîntreprinderile nu sunt întotdeauna pe atât de mici pe cât ne-ar face să credem prefixul acestora. Conform definiției legale, microîntreprinderi au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane euro.  

Este adevărat că o microîntreprindere poate avea maxim 9 salariați, dar din datele statistice rezultă că peste 20% din salariații din România sunt angajați în cele peste 500.000 de microîntreprinderi.

Pentru această importantă masă de salariați și de angajatori, regulamentul intern nu mai este prevăzut de Codul muncii. Sau cel puțin acest lucru rezultă din noua formulare, un pic șchioapă, a  articolului 241 –  Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu excepţia microîntreprinderilor, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Motivarea Guvernului pentru această soluție este „principala problemă în acest domeniu o reprezintă relativa rigiditate a prevederilor referitoare la flexibilitatea pieţei muncii”, „dreptul angajatorului de organizare şi funcţionare a unităţii”,  precum și „faptul că relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe”.

Foarte de acord cu toate cele menționate de Guvern, dar ce legătură au cu regulamentul intern?

Regulamentul intern se întocmește de angajator, în exercitarea dreptului acestuia de a organiza unitatea. Conținutul regulamentului intern nu face decât să stabilească modul în care se derulează relațiile de muncă în respectiva unitate.

O simplă lecturare a prevederilor legale este relevantă. Astfel, regulamentul intern trebuie să cuprindă:

a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;

b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;

c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;

d) procedura de soluţionare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;

e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;

g) reguli referitoare la procedura disciplinară;

h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;

i) criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.

Să înțelegem din recenta modificare a Codului muncii că disciplina muncii și procedura disciplinară vor fi stabilite aleatoriu de către angajator?

Regulile privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii sunt importante numai dacă angajatorul are cel puțin 10 salariați?

Drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor se vor stabili la cafeaua de dimineață?

Mă întreb dacă n-ar fi fost mai eficient ca Ministerul Muncii să întocmească un ghid pentru redactarea regulamentului intern și niște bune practici în materia relațiilor de muncă. Ar fi putut chiar să pună la dispoziția microîntreprinderilor un model-cadru de regulament intern.

Ar fi putut, dar n-a fost să fie.