Drumuri

0
195

Avem drumuri de făcut…

Mai întâi către noi, să străbatem cărări mai lungi sau mai scurte, drepte sau, din contră, șerpuite ori anevoioase, spre ceea ce suntem și ceea ce devenim. E un drum greu, pe care trebuie să mergem mereu mai departe și nu pare că ar exista sfârșit.

Apoi sunt drumurile către ceilalți, deschiderea spre a-i cunoaște și a-i înțelege, din curiozitate ori pentru a construi împreună. E o experiență prin care ceilalți devin parte din noi și dobândim ochi, creier și inimă nouă.  

Sunt drumurile materiale, spre a descoperi sau reîntâlni locuri și istorii.

Dacă mai avem răgaz, am putea străbate drumurile cunoașterii. În lumea în care totul pare la un click distanță, ce lux este să-ți oferi timp pentru studiu… și ce bogăție. Să înaintezi pe îndelete, fără grabă, în cunoaștere și sens.

Dintre toate relele pământului, cel mai frică îmi este de încremenire, de capătul drumului, de pasul înțepenit în aer. Dar e vacanță și-s o mulțime de drumuri deschise, în ciuda restricțiilor cauzate de Covid. Chit că drumul vine dintr-o carte.

Drumuri bune să avem!