2022 este anul european al tineretului.
Conform comunicării oficiale, „scopul anului european al tineretului este să scoată în evidență rolul important pe care îl joacă tinerii în construirea unui viitor mai bun – mai verde, mai incluziv și mai digital” și „ocazia potrivită de a privi înainte cu încredere și speranță, în perspectivă post-pandemică.”
Este vorba fix despre cei pe care îi acuzăm că nu știu să scrie, că-s înecați în Tiktok, că îngroapă viitorul de aur curat pe care noi ne-am sacrificat viețile să-l construim.
Așa or fi. Doar că tinerii pe care îi văd în jurul meu, cei cu care lucrez sau colaborez sunt oameni plini de zvâc și de putere de muncă, implicați, dornici să cunoască și să își clădească o cale. Este adevărat, sunt adesea ignorați de școală și de societate, atunci când nu sunt împovărați cu acuze generalizate și goale de conținut.
Înainte de a le arunca toată vina imperfecțiunii unora, nu pot să nu mă gândesc la prea multele dăți în care am auzit „n-am făcut nicio oră de…”, „mama este în Italia, n-am văzut-o de 6 luni”, „locuiesc singură, părinții mei sunt plecați”, „am vrut să merg la cursul acela, dar n-am avut bani” și așa mai departe.
De aceea vă propun să vă gândiți la 10 tineri. Să analizați cum sunt, dar mai ales cum ar fi putut fi dacă școala ar fi fost altfel, dacă ar fi fost (mai) ascultați sau mai încurajași acasă sau în societate, dacă programe eficiente gestionate de stat ar fi deschis drumuri fie către educație, fie către performanță, după caz.
Voi și eu și ei suntem parte din mediul în care cresc și se dezvoltă acești tineri, cu Tiktok-ul lor cu tot. 2022 este anul lor, anul în care și NOI trebuie să le creăm un mediu mai bun.
Foto: Gaelle Marcel pe Unsplash
