Codul civil instituie o prezumție de paternitate pentru copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei – se prezumă că acesta are ca tată pe soţul mamei.
Legat de data concepției, legea prevede că intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi. Prin mijloace de probă ştiinţifice însă se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din acest intervalul de timp sau chiar în afara acestui interval.
Prezumția de paternitate nu este una absolută, astfel că paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii.
Foto: Clarisse Meyer, unsplash.com
